De veghe în lanul de ocară

A trăi fericit într-o țară pașnică și liberă e un accident geografic. Multă vreme acest teritoriu a fost în calea calamităților de tot felul. Pe vremea lui Ștefan cel Mare în sudul Moldovei jafurile, războaiele și seceta depopulaseră masiv teritoriile principatului. De aceea domnitorul moldav a colonizat masiv populație ruteană originară din Galiția.

Revenind la timpul prezent avem un focar de conflict european nu departe de granița noastră estică ce s-a lăsat cu mulți morți, răniți și zeci și sute de mii de refugiați. Însă Ucraina a trecut pe planul doi odată cu instaurarea în Siria și Irak a autointitulatului stat islamic poreclit de musulmani Daesh. Însă Daesh e o doar o fațetă a distracției continue din Orientul Mijlociu, nordul Africii și alte locuri unde viața unui om nu face prea multe parale.

În Siria după reprimarea sângeroasă a unor revolte antiguvernamentale s-a ajuns după ani de război civil însămanțat cu bombe cu fragmentare, decapitări televizate și epurare etnică meticuloasă, la cel mai mare val de refugiați în țările vecine. Turcia, Libanul și Iordania gem de milioane de refugiați sirieni. Iordania, una din cele mai sărace țări arabe gestionează soarta a un milion de sirieni în tabere improprii. Nici în Liban sau Turcia situația nu e mai roz. În nordul Africii după gestionarea excrecabilă a războiului civil din Libia de către europeni, facțiuni rebele și-au declarat afilierea la Statul Islamic. Însă probleme nu sunt doar în Libia ci și pe restul continetului african, din Eritrea, Egipt și Mali până în Sudan. Levantul și Peninsula Arabă au propriile lor orori în Irak și Yemen. Războiul, foamea și sărăcia dislocă familii, triburi și întregi populații aflate sub spectrul exterminării de unii sau alții din actorii acestei tragedii.

În Europa, în sudul Italiei și mai recent în Grecia valul acestor nenorociți ai sorții e cunoscut de multă vreme. Bruxellesul nu e în necunoștință de cauză, vechiul caz al Lampedusei nu s-a întâmplat ieri. Ce mă șochează însă nu e periferia europeană în care ne-am cuibărit, ci reacțiile xenofobe ale acestei nații, cei mai buni și mai ospitalieri dintre traci. Mi se pare scandalos faptul că avem 3-4 milioane de cetățeni români emigrați în vestul european, însă când alții mai bronzați și cu un zeu invizibil mai absurd decât al nostru încearcă același lucru devenim complet idioți. Aș înțelege asta dacă ar fi o reacție izolată în prezența unor indivizi dintr-o altă cultură, însă semnele de alienare mintală și socială ce au precedat aceste reacții sunt la fel de îngrijorătoare. O lege anti-legionară a readus pe tapet un antisemitism fără a avea o minoritate evreiască. Dintr-o dată o moschee gestionată de Marele Muftiu al Românei, unul din cei mai moderați și toleranți indivizi aparținând unui cult religios, provoacă un tsunami de furie bucureșteană. Acum niște amârâți venind din Orientul Mijlociu ne ”amenință stilul de viață”. Vreo 17-18 milioane de români descriu apocaliptic câteva mii de refugiați, în majoritate sirieni, ce au traversat Macedonia în drumul lor către visul german.

Extremismul românesc este în creștere multumită mass-mediei și xenofobiei neaoșe. Cineva probabil va culege otrava asta și o transforma în capital electoral. Însă e dureros să îmi văd concetățenii spumegând de ură la adresa unei ”jihadiste” de doi ani în brațele tatălui său. Dacă noi am mers în Spania și Italia cu autocarele sau avionul, acești nenorociți ai sorții merg pe jos de luni de zile. Părinții lor au vândut tot să își trimită tinerii într-un loc al speranței, unde autohtonii mioritici se pregătesc să se radă în cap și își urle ura. Spre onoarea statului german nici un refugiat nu va fi deportat când ajunge pe tărâm teuton. Ungurii lui Orban, cotrar atitudinii lor antiliberale și antieuropene adăpostesc mult mai mulți refugiați decât Marea Britanie. Iar noi ne agităm ca musca deși nu am văzut prea mulți sirieni dincolo de shaormerii.

Încep să îmi pun întrebări seriose nu numai despre ospitalitatea noastră ”legendară”, spiritul nostru ”creștin tolerant autentic”, ci și despre curajul etalat glorios la un rever al Simonei Halep. Dacă câteva mii de sirieni ne îngenuncheză deși suntem zeci de milioane, atunci nu suntem doar niște rasiști xenofobi bigoți și fără spirit european, ci niște momâi amărâte.

Anunțuri

Să recunoaștem când am fost fraieri

Civitas Politics

sursasursa

Acum ceva vreme Turnofftheglory scria un mesaj de despărțire către președintele (pe atunci) Băsescu.

Problema băsesciană a fost întotdeauna cum va intra în carțile de istorie, dâra pe care i-o reproșa lui Constantinescu. După 9 ani și monopolizarea prim-planului politic, Băsescu e o șoaptă. O boare umedă într-o zi de iulie. E un sfârșit tragic al unui personaj politic ce a marcat acest deceniu. Marele său păcat capital, orgoliul îl pierde.

În loc de post-scriptum, îi invit pe toți prietenii și amicii mei dornici să mă înjure pentru acest ropot de fluierături în biserica, să consulte cu atenție evoluția mamutului politic USL începând cu noiembrie 2011. Verificați faptele și contextul. Oricât de ciudat ar părea oamenii nu sunt idoli. Dragă băsescianule, fă-i vânt de pe soclu! (sursa)

Mi s-a părut atunci un text decent, dar deloc spectaculos. Ce poate fi mai normal decât, atunci când ai avut…

Vezi articol original 727 de cuvinte mai mult

Aroganța unui vis pentru mâine

never look back

Suntem un popor de ipocriți ce își face loc cu coatele în lumea asta plictisită. De ce ne jucăm la loto viețile noastre ca un narcoman în fața dozei? Din lipsa unei minime speranțe.

Orice om normal s-ar simți agresat de un nostalgic al comunismului ceaușist când spune ”atunci aveam slujbe asigurate, case, vieți liniștite”. Replicile acestea nu vin de la bunicile noastre ce și-au trăit atunci cea mai frumoasă parte a vieții, ci de la tineri ce nu și-au isprăvit copilăria înainte de 1989. Deci care este motivul? Lipsa de speranță.

Când o minoritate insignifiantă agnostică și atee se luptă cu biserica ortodoxă de prea multă submisiune față de politic și clasica încâlceală bizantină, nu pierd din lipsa unei numerolor mici, ci pentru că istoria e implacabilă. Creștinismul a vândut speranța tuturor celor ce nu aveau. Sclavi, oameni săraci și femei au găsit acum aproape două milenii speranța într-un viitor spiritual, pe lumea cealaltă. Marketingul religios este cel mai profesionist cu putință, ne-o zic atât profitul BOR mai mare decât al oricărei corporații, ci și un atentator sinucigaș musulman ce se detonază în strigând extaziat măreția lui Allah.

Țara aceasta și-a pierdut speranța. Suntem atât de ancorați în azi că numai există mâine. Visăm promovări, lovituri rapide și câștiguri la loto. Îi invidiem pe milionari ca Becali pentru că ne dorim să avem norocul lui. Nu mai avem planuri strategice. Ne plângem de infrastructură, drumurile sunt o pacoste și pare al naibii de umilitor că nu putem traversa țara asta într-un timp rezonabil decât cu elicopterul.

De aceea naționaliștii sunt de seducători, chiar și pentru electoratul minoritar când propun visul României Mari. Oamenii au nevoie să viseze, să găsească un țel, chiar dacă e idiot, absurd sau utopic. Când prezinți o idee nimeni vrea să afle mai multe. Răspunsul invariabil este ”nu se poate”. Nu aici, nu în România.

Refuzul de a visa s-a împletit cu respingerea obligatorie. Ne uităm în oglindă, ne umflăm pieptul cu niște pectorali falși de hârtie gândindu-ne că suntem în Europa și în NATO. Nu ne propunem nimic cu adevărat și de aceea țara asta și cetățenii săi eșuează constant și dramatic. Să dăm mai mulți bani sănătății, educației și alte bla-bla-uri pe care le repetăm încontinuu. De ce nu putem visa chiar și paranoic ca Ceaușescu să construiască avioane? De ce nu ne dorim un țel măreț cum spunea Tăriceanu – să devenim a șaptea economie a Uniune Europene? Pentru că actualul președinte al Senatului și fost prim-ministru de mămăligă își propuse să fie al șaptelea! Nu al doilea, al treilea sau campionul, ci al șaptelea.

Avem nevoie de vise, de creativitate și de un curaj extraordinar. Asta nu ne va face să neglijăm urgența, ci ne va deschide apetitul pentru mâine!

Visați măreț și dați inginerilor planurile să le implementeze. De ce să nu vrem mai mult, să recuperăm în 30 de ani decalajul economic față de cel al Germaniei. Nu ai nevoie de resurse, de bani și de nu știu ce minune, ci de un tupeu fantastic, perseverență și evident speranța unui mâine. Dacă Japonia de după război nu v-a convins, atunci nimeni nu poate. A spune nu se poate e ca un somn fără vise. Însă poți urma visul altuia și atunci nu te mai poți plânge că te-ai săturat, te plictisești de moarte și că ești blazant. Cleiul popoarelor acum un secol era naționalismul și un patriotism idiot și deșănțat cu diverse fețe. O societate, un grup uman se încheagă în jurul unei idei. Un țel profund e mai mult decât necesar pentru a face un destin în istorie. Putem aștepta să nu se întâmple nimic, sau să ne trezim. Astăzi nu mâine.

Conexiuni delicate

Un scandal gigantic a zguduit lumea medicală din Statele Unite în acestă vară când magistrații au demonstrat că un oncolog a prescris chemoterapie în valoare de zeci de milioane de dolari unor pacienți care nu aveau nevoie. Lăcomia combinată cu autoritatea statutului a dus nu doar la o pagubă pentru asigurări, ci la tratarea inutilă a unor oameni cu un tratament scump și extrem de dureros. În mod uimitor scandalul s-a reflectat și în România implicând oncologi, pacienți și medicamente pentru bolnavii de cancer. Lipsa de empatie pentru pacient nu e un lucru nou la noi. Lipsa de responsabilitate se propagă de sus în jos afectând nu numai bunăstarea și încrederea românilor ci și sănătatea.

Degeaba spune acest Deng Xiaoping închipuit al PSD-ului Liviu Dragnea: „Eu sunt un băiat de la țară, crescut curat și sănătos”, schimbarea arhitecturii politice în polul guvernamental cu un băiat ecologic nu încântă pe nimeni. Să înlocuiești un inculpat penal cu un condamnat în primă instanță e o mizerie la fel de mare ca și profitul făcut din excrocarea pacienților bolnavi de cancer de către cei ce au jurat să nu ne facă rău.

În București lucrurile iau o turnură obișnuită, vacanțele paralizează România de la guvern și președenție, până la sistemul judiciar și organul legislativ al parlamentului. Colecționăm atâtea zile libere pe an încât e destul de dificil să planifici ceva coerent neîntrerupt de vreun concediu. Bineînțeles acest lucru e valabil doar dacă “ai valoare”. Casierele hipermarketurilor vor scana rapid în continuare banda, polițiștii rutieri își vor scufunda pantofii în asfaltul fierbinte al străzii și muncitorii din construcții vor asuda în continuare pe schele.

Toți suntem egali, dar unii suntem mai egali decât alții. Dacă genunchiul te doare îngrozitor va trebui să apelezi la serviciile medicale autohtone, rugându-te ca medicul șpăgar să fie și competent. Dacă ești demnitar nu te confrunți cu astfel de probleme. Poate strângi un an de zile bani pentru concediul pe litoral. Poți să faci și un împrumut pentru asta. Asta nu e nici o problemă dacă freci menta pe banii statului într-un rol de reprezentare. Ai cheltuit un milion de euro pe deplasări externe? Guvernul îți va oferi prin rectificare bugetară încă două milioane pentru turism.

În bula noastră asudat mioritică, cu rare emoții ce nu ne implică personal și direct, ignorăm realitatea ce ne transpiră în față. Atentate în Israel, bombardamente turce, insurecții ucrainene, guverne moldovene și vizitele maghiare ne sunt la fel de indiferente ca acea fata aceea sărmană violată la Vaslui. Nimic nu trebuie să ne afecteze bronzul, biletul pentru Viena sau modalitatea de relaxare aleasă. Pentru că nu mai suntem cu adevărat de multă vreme un popor, ci un nod încâlcit de interese personale. Zâmbiți vă rog, e vremea concediilor în România.

Toropeală albastră

Să aduci pe agenda publică adevărul despre societatea românească e ca și cum ai lovi un cățel cu un șut năpraznic. În plină toropeală a verii, când arșița usucă bunul simț, nimeni nu are chef să îi scoți mizeria de sub covor.

Dacă japonezii de la Nikkei au cumpărat ziarul britanic Finacial Times cu 1,3 miliarde de dolari, la București TVR-ul se trezește cu conturile blocate de ANAF și decide să închidă TVR News. Cheltuind 140 de milioane și înregistrând pierderi de sute de milioane, televiziunea națională de stat este un exemplu clasic despre corupție și numiri politice în administrație.

Avem trenuri leneșe și ușor deraiabile, drumuri aglomerate în lipsa unei rețele de autostrăzi serioase. Statul e un administrator prost nu din lipsa banilor, ci pentru că sifonarea banilor publici se face discreționar către conturile unor firme agreate politic, iar ierarhia birocratică e ghidonată fără viziune și perspectivă.

România nu se va vindeca prin arestări și condamnări pentru corupție. În fiecare zi se nasc amatori noi de trafic de influență când guvernul decide triplarea salariilor demnitarilor sau mărirea pensiilor unor purtători de genți parlamentare. Consensul politic dincolo de jocul de scenă al adversarilor de diverse culori este complet. Reforma electorală e finalizată, diaspora a primit un meritat deget mijlociu.

Cuplul prezidențial are preocupări mai înalte, 900 000 de euro buget pentru renovarea vilei domnului și doamnei Iohannis, al cincilea designer vestimentar pentru prima doamnă și vacanțe condimentate cu vizite de rang înalt.

Căldura verii nu aduce doar obișnuite insolații, intoxicații alimentare și titluri de o șchioapă apocaliptice, ci și un masacru al jurnalismului autohton în goana nebună după audiență. De la un caz grav de înapoiere socială, practici judiciare ciudate până la instigări la viol, Vasluiul a fost termenul popular al săptămânii.

E ușor să blamezi Vasluiul. Realitatea violului în societatea rurală românească nu e monopolul unui singur județ din Moldova. Ce este rușinos e faptul că noi ignorăm această realitate care nu există de puțină vreme.
România e cel mai mare exportator de prostituate din Europa. Prostituatele nu pot exista fără proxeneți, fără polițiști, vameși și grăniceri care se fac că nu văd și familii care de dragul unei vieți mai îmbelșugate, se amăgesc amarnic. Această țară a trăit din banii trimiși acasă de prostituatele și proxeneții români mai bine de un deceniu. Zeci de miliarde de euro cheltuite pe apartamente, televizoare și tablete vin din surse pe care ne facem că nu le știm. Nu producem noi cea mai bună bere, nu avem cele mai frumoase plaje, însă la ipocrizie suntem indiscutabil campioni.

Arșiță torențială

Când șapte violatori vasluieni fac pe eroii și o acuză pe o adolescentă abuzată înfiorător că ar fi avut fusta prea scurtă, nu prea mai poți avea regrete. Nici pentru soarta indivizilor din penitenciar, nici pentru tinerețea lor pierdută. Patetismul nu rimează în această situație. Comiterea unui act atât de barbar ca violul nu merită milă.

Pe de altă parte, acești violatori gureși ar trebui să fie bucuroși că s-au născut în Vaslui și nu în Coreea de Nord. Paranoicul și unicul dolofan de la el din țară, președintele nord-coreean l-a executat imediat pe arhitectul aeroportului din Phenian pentru că nu i-ar fi plăcut terminalul de pasageri. Ce contracte anulate, ordine de plată refuzate, chiar condamnări penale? Acestea sunt parfum, în Coreea de Nord dacă o dai în bară mori și mori în cele mai cumplite moduri posibile. Președintele Kim e celebru că își asasinează subalternii și chiar rudele, fiind mâncați de câini sau chiar împușcați cu un tun antiaerian. Fanteziile chinezești cu împușcații pe stadion și plata glonțului decontată de familie e déjà veche.

Revenind în peisajul mioritic și ieșind din arealul născător de știri de la ora cinci din sudul Moldovei, putem face o escală la București. În plină confruntare dinastică pesedistă doamna Plumb își aranjează savant coafura, domnul Zgonea își pilește zâmbetul șarmant de sculer matrițer așteptând metaforic prăvălirea căpătânii pesediste. Înalt preaghipsatul și în genunchi operatul nostru prim-ministru și președinte al PSD e în ceasul unei revelații la poarta Beciului Domnesc. În PNL se freacă mâini frenetic, se șușotește conspirativ și se transpiră visând la laptele dulce al guvernării.

Însă în Kiseleff domnul Liviu Dragnea “se mai gândește dacă să mai garanteze pe cineva în fruntea PSD”. Un condamnat penal poate face azi mofturi. El poate să joace roluri de domn important pentru că a luat doar un an cu suspendare. Dacă la institutul Ovidiu Șincai traficantul de influență Adrian Severin și dublu-condamnatul fost prim-ministru Adrian Năstase țin prelegeri despre corupție, de ce ne-am mira?

România lucrului pe dos e regula. România lucrului bine făcut se pregătește precaut de cel de-al patrulea concediu în mai puțin de un an. Drept urmare președintele Klaus Iohannis a ieșit să ne explice public că noul cod fiscal e ceva al dracului de nasol. Se scad taxe!

Drept urmare îl va critica molcom ardelenește și El se va opune. E rodul pesediștilor, deci e rău. Nu contează dacă TVA-ul scade, taxele se micșorează sau doamne ferește se măresc salariile bugetarilor. Salariile demnitarilor nu se măresc și mai ales nu al Lui!

kiwi-smecher

Obosim plictisiți de atâta Românie veselă și tristă încât ne vine să căutăm un loc delicat în care să ne odihnim după epuizantul concediu. Viena sună bine?

Marele scandal al geamiei turcești

Civitas Politics

Omar-Sharif-peter-otoole-009

Rareori spațiul public românesc a fost inundat de asemenea valuri imense de prostie, ignoranță, populism, șovinism și intoleranță religioasă ca în cazul construcției unei moschei în București finanțată parțial de statul turc.

Dacă va fi construită această moschee va avea o capacitate de 2000 de credincioși și va ocupa un teren de 13.000 mp pus la dispoziție de statul român pe Bulevardul Expoziției. Conform spuselor lui Muurat Iusuf, șeful cultului musulman, aceasta ar fi cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană. Însă acest lucru este inexact – cea mai mare moschee din Europa este cea din Roma. Moscheea din București nu va fi măcar nici cea mai mare din sud-estul Europei – cea din Tirana, Albania construită tot cu ajutorul unei finanțări primite din partea statului turc va fi cel mai mare lăcaș de cult islamic din Balcani. Chiar și așa, o dată terminată, moscheea de pe…

Vezi articol original 1.215 cuvinte mai mult

Mândru că-s român!

Acum câteva decenii clasicele jigniri dintre indivizi s-au îmbogățit cu apelativul Neaderthalule.

Omul de Neaderthal a fost considerat un idiot inadaptat, un urât cu fruntea teșită, incapabil să se adapteze la schimbările climatice. O variație a speciei ratată, dispărută. Homo sapiens sapiens e specia inteligentă, frumoasă și creatoare de cultură care stăpânește pământul. Cercurile teozofice atât de dragi unor personaje ca Himmler descopereau ulterior „rase” superioare și inferioare, arieni cu drepturi de supremație și suboameni numai buni pentru exterminare. Bine cam asta se întâmplă când cunoașterea e înlocuită de credințe, convingeri ferme și soluții finale.

În România persistă insistent mitul dacilor, tracilor și a altor drăcovenii, un fel de naționalism născut nu în revoluția franceză, ci împins tembel mii de ani în istorie, într-o vreme în care ideea de națiune erau la fel de abstracte ca iPhone-ul. Însă acești creștini fără Biblie, acești cetățeni trăitori pe meleaguri mioritice își creează în continuare un univers imaginar al unicității. Cam cum interpretau comuniștii istoria antică în paradigma luptei de clasă, stâlcind marxismul pentru a avea relația de exploatat și exploatator cu secole înaintea erei noastre.

Dacă nazismul, rasa ariană și Reich-ul milenar s-au prăbușit odată cu ocuprarea Germaniei de către Aliați, plus dezvăluirea Holocaustului, tâmpenii traco-dace ce au sedus pături largi ale societății românești altoite la bigotism religios și “bozgorii afară din țară”. Altoiul muscal al unui antiamericănism de mahala crește și el buruienos în acestă umbră. Din păcate tunelurile imaginere de sub Bucegi și spiritualitatea lui Zamolxe primesc lovituri dureroase în plex.

Neanderthal-001

Nu suntem unici în Europa pentru că am avea nu știu ce substanță paradisiacă, sentimentul de popor ales și alte fitile ieftine de paradă, ci doar mai multe gene neandertaliene. Hominizii celor două specii se împerecheau cu nesaț în acestă parte a Europei, iar dacă legenda continuității bântuie insistent de la Cucuteni până la eliberarea robilor țigani, atunci 40 000 de ani sunt o nimica toată.

Nu suntem speciali pentru că am fi urmașii dacilor, că i-am învățat latina pe italici, ci doar pentru că am avea fruntea mai teșită decât barbarii ăia de franțuzi și englezoi.

Încă odată avem un motiv strașnic de a ne crește în piept inima română. Așa suntem noi, mai “speciali”. Suntem atât de mândri încât nu avem nevoie de fonduri europene. FMI sau Banca Mondială sunt fleacuri de-ale bilderbergilor. Românii au soacre și mătuși multimilioanere și miliardare. Iar când îl schimbi pe Mikey Mouse din fruntea guvernului pentru a-l înlocui cu rățoiul Donald Oprea, până și paietele lucioase ale consoartei regal-prezidențiale par a fi un prilej bun al mândriei de a fi român.

Niște boi

ox-picture

Nicolae Grigorescu nu e cunoscut la noi ca pictorul mânăstirii Agapia, sau ca prima paletă impregnată de impresionism și soarele de la Barbizon, ci pictorul carelor cu boi. Întocmai ca și Ion Luca Caragiale arta lui e percepută de majoritatea românilor printr-un fascicul subțire și adeseori nesemnificativ, dar cățărat pe un soclu de iubire eroică și oficială. Grigorescu poate a fost un avangardist care a văzut viitorul politic al României peste mai bine de un secol.

În România expresii de genul tâmpitule, cretinule, idiotule sau boule sunt banalități debitate la semafor când șoferul din față nu demarează sportiv în clipa în care s-a schimbat culoarea verde. Îi înjurăm pe politicieni de fiecare dată când mintea lor naște o nouă idee mosntruoasă de impozit. Numai aberația taxei pe baciș care a rezistat mai puțin de o lună a reușit performanța de a încălca legi, de a închide firme și de a avea primele scăderi drastice de venituri la buget din acest an.

Surpriza electoratului român apare când descoperim ceea ce cred ei, demnitarii despre noi. A vorbi despre Ponta astăzi, în 2015, despre faptul că e mincinos, corupt sau plagiator e ca și cum ai anticipa că mâine soarele apare la răsărit. Problema e că în mentalul nostru colectiv zac niște prejudecăți fără legătură cu realitatea. De la arhetipul neamțului muncitor până la ardeleanul cinstit și onest, prejudecățile noastre sunt populate de tot felul de fantasme, despre ardeleni de exemplu.

Domnul fost ministru al transporturilor, acest domn Ioan Rus, admirat pentru seriozitatea cu care nu a făcut nici un milimetru de autostradă sau de drum național, a scăpat un porumbel cât o locomotivă. O parte din privitori vor spune „…poate e o declarație dură, dar cam are dreptate. E om și el.” Însă ardeleanul de Ioan Rus nu a spus una mai tare la un chef în fața unui pahar de pălincă, ci într-un studio TV unde se dusese de bună voie să facă o declarație politică. O declarație în care a tăiat mârlănește orice reacție decentă și într-un mod ce l-ar face gelos și pe Ion Iliescu. Da, suntem curve și golani.

În nesimțirea politicianului român zac nu numai pofta naturală de înavuțire rapidă prin corupție și trafic de influență, ci și o scârbă plenară față de cetățeanul român care ar trebui să îl reprezinte. Domnul Rus ar trebui să dispară de pe scena publică nu prin demisie (culmea la sudălmi plecăm acasă, la dosare penale așteptăm girofarul DNA și mandatul de aducere în birourile de la Palatul Victoria), ci definitiv, ascuns într-o văgăună clujeană. Însă ca alții și alții înaintea lui, va lăsa să se domolească apele înainte de a scoate semeț capul, încă odată într-un nou exercițiu electoral. Iar asta e în bună parte și vina noastră!

…Noi niște curve și golani v-am votat pe voi, niște boi!

Manipulări ale agendei publice

Sunt extrem de interesat de războiul civil din Siria, unde forțele guvernamentale shiite cu sprijin iranian ale lui Bashar al Assad sunt într-o încleștare feroce cu Statul Islamic (ISIS) sau Daesh al lui al Bagdadi.
În opinia publică internațională ajung frecvent mizeriile ISIS, decapitări, mutilări, arderi pe rug și crucificări. Bombardamentele cu muniții cu fragmentare executate din elicopter de către armata guvernamentală își fac rar loc pe frontispiciul știrilor. Ca și în Irak, unde Califatul instaurează sharia cu sabia, iar forțele guvernamentale de la Bagdad pro-iraniene și milițiile shiite ce decapitează sunniți sunt aproape invizibile invizibile. Nu există sfinți pe acolo.
Întorcându-mă la realitățile mioritice mă bufnește râsul când văd exercițiul de demonizare al lui Ponta. Ponta chiar dacă nu are barba lui al Bagdadi și PSD-ul (care e isisul nostru mioritic) sunt sub o șarjă meritată. Ponta e departe de a fi un personaj onest, ideal și demn de a fi un actor politic de mâna întâi. Însă când văd alternativa politică vocală a PNL-ului, creatori de fenechii, vozganiani și alți reptilieni ai corupției mă bufnește râsul.
Însuși domnul prim-ministru nițel anchetat penal astăzi, îi băga sub nas președintei PNL Alina Gorghiu „mălaiul” mâncat la aceleași complexe energetice Rovinari și Turceni.
Corupția nu e un fenomen specific PSD, ci e larg răspândit în toată politica românească. Corupții PNL și aici mă gândesc la dragul Fenechiu dus de la minister direct la pușcărie sunt la fel de nesimțiți ca cei ai PSD.
De aceea nu pot să îi simpatizez nici pe unii nici pe alții, iar memoria scurtă și antipatia față de Ponta nu mi-l poate face simpatic pe Iohannis sau PNL.
În rest sper din tot sufletul ca cetățenii acestei țări să fie mai puțin creduli și partizani când e vorba de politică. Nimeni nu face politică pentru un salariu de 1000 de euro, ci pentru milioanele făcute prin trafic de influență și corupție.